Our fascination with talent goes back a long way. Homer described the  qualities of  his  heroes with a precision not reached by today’s profiling experts. For instance, Odysseus was brave, clever, quick-witted, and at times too focused on himself. In China, the Han Dynasty introduced an Imperial Examination for evaluating expertise, fit, and moral integrity for government jobs, much like modern assessment centers do today. And for at least 100 years the U.S. and European military pioneered the  use  of  psychological tests to predict the performance of soldiers and generals, as well as their propensity to remain sane during combat. More recently, computer- generated algorithms have been used to match people to the right job in areas as diverse as sports, education, and business.

Fascinatia noastra pentru talent a existat de foarte mult timp in istorie. Homer isi descria eroii cu o precizie greu de atins de catre expertii care scriu astazi profile de personalitate. De exemplu, Odysseus era curajos, destept, ager si uneori prea centrat pe sine. In China, Dinastia Han a introdus un examen imperial de evaluare a expertizei, a compatibilitatii si integritatii morale pentru functiile guvernamentale, examen similar cu centrele de evaluare de astazi. In ultima suta de ani, organizatiile militare din Statele Unite si Europa au facut pionierat in privinta utilizarii testelor psihologice pentru a prezice performanta soldatilor si generalilor, precum si probabilitatea de a-si pastra luciditatea si sanatatea mentala pe parcursul confruntarilor armate. Mai rencent, au fost utilizati algoritmi generati de calculator pentru stabilirea compatibilitatii anumitor oameni pe post in diverse domenii precum sport, educatie, business.

Au trecut mai bine de 40 de ani de cand David McClelland a propus pentru prima data ideea ca cea mai buna abordare pentru a prezice performanta intr-un post viitor este concentrarea asupra competentelor si mai putin asupra inteligentei. Aceasta critica a miscarii IQ se baza pe un fapt bine documentat si anume ca performanta anterioara este cel mai bun predictor al performantei viitoare. Daca vrei sa stii cum va conduce cineva un autobuz, argumenteaza McClelland, aplica-i candidatului un test de sofat, nu-i da un test de inteligenta.

It has been more than 40 years since psychologist David McClelland contended that a person’s past performance, rather than IQ, is a better predictor of future occupational success. This idea prompted HR professionals to focus on creating competency-based job descriptions that helped identify the best candidates. Although McClelland’s insights helped revolutionize the HR industry, they aren’t as relevant in today’s workplace. Here’s why:

Society idolizes the individual – from the star quarterback to the charismatic leaders of the modern business arena. But humanity’s greatest achievements – the Egyptian pyramids and Great Wall of China, the invention of modern medicine, the exploration of the outer reaches of the universe – are the result of collective effort.

High-performing teams can provide an undeniable advantage over the competition. However, most managers will tell you that although it is easy to put together a team with great potential, they rarely perform at their maximum capacity.

Why?

Societatea idolatrizeaza star-urile, de la fotbalisti renumiti la CEOs carismatici ai lumii de afaceri. Insa, realizarile marcante ale umanitatii sunt rezultatul unui efort colectiv.

Echipele cu rezultate bune pot asigura un avantaj de necontestat in fata concurentei. Totusi, cei mai multi manageri va vor spune ca, desi este usor sa alcatuiesti o echipa din oameni valorosi fiecare in parte, aceasta va actiona foarte rar la capacitatea maxima.

De ce?

Chiar si un singur manager necinstit poate costa companiile sute de mii, daca nu chiar milioane de dolari in termeni de moral scazut si productivitate pierduta. Din pacate, exista mai mult de o singura persoana corupta in lumea de business. Viata organizationala zilnica include in mod regulat episoade de abuz al personalului, incalcare a regulilor si tradare din partea persoanelor aflate in pozitii de autoritate (Hogan si Kaiser, 2010).

In cadrul unui chestionar completat de peste 700 de persoane, mai mult de 80% din respondenti au raportat ca au fost mintiti, furati, inselati sau tratati fara onestitate de un supervizor sau coleg. Acestea sunt vesti proaste – calitatea manageriala impacteaza direct angajamentul angajatilor, aproape 1 din 5 angajati fiind lipsiti de angajament.

Literatura motivationala abunda in mesaje precum: “fii tu insuti”sau “nu conteaza ce cred ceilalti despre tine”.  Despre increderea in sine excesiva, am avut o conversatie cu Tomas Chamorro-Premuzic, vicepresedintele departamentului de cercetare si inovatie de la Hogan Assessment Systems, pentru a afla ce inseamna increderea in sine si daca prea multa incredere poate avea un impact negativ asupra performantei.

Care este diferenta intre incredere in sine benefica si cea daunatoare? Cum este aceasta definita in context profesional?

Discuţiile şi dezbaterile despre diferenţele dintre generaţii, despre cum ar trebui să abordăm generaţia Y în context organizaţional sau despre cum asigurăm o colaborare armonioasă între cele 3 generaţii prezente în momentul de faţă pe piaţa muncii (baby-bomers, generaţia X, generaţia Y) sunt tot mai prezente atât la nivel internaţional, dar şi în România.

Experţii estimează că în 2020, piaţa forţei de muncă va fi în proporţie de 40% acoperită de tinerii născuţii între anii 1980 şi 2000.

Chiar dacă au fost criticaţi ca fiind leneşi şi cred că li se cuvine totul, reprezentanţii generaţiei Y sunt angajaţii printre cei mai educaţi, foarte diverşi din punct de vedere etnic şi cultural şi cu o bună formare tehnologică care au pătruns pe piaţa muncii. Însă pentru a avea succes pe plan profesional este nevoie de un pic mai mult decât de educaţie şi de experienţă.

Intr-o lume ideala, doi oameni care desfasoara aceeasi activitate profesioanala ar trebui sa fie la fel de productivi, dar in lumea reala unii angajati sunt mai performanti decat altii. Batalia pentru oamenii talentati si performanti este o provocare constanta a profesionistilor din HR intrucat predictia competentelor influenteaza profitul unei organizatii. De aceea este crucial ca deciziile de selectie sa fie luate in baza unor instrumente validate in mediul organizational si capabile sa sustina eforturile lor.

Astazi, departamentul de HR are la dispozitie instrumentele psihometrice necesare pentru a putea face predictii privind productivitatea angajatilor, precum si predictii privind predispozitia angajatului de a parasi organizatia in primele luni de la angajare. In unele zone, cum ar fi SUA, Australia, UK, folosirea testelor de personalitate este o practica des intalnita si perceputa ca fiind valoroasa pentru procesele de selectie si dezvoltare.